WEE / Scavetta & Kipperberg, residence #3 at WASP

13570076_10207145702784300_209424645_oFor English please scroll down Rezidenta WEE/Francesco Scavetta & Gry Kipperberg (NO) 3-13 noiembrie 2015 WASP – Working Art Space and Production Asociatia 4Culture a oferit o rezidenta artistilor WEE/Francesco Scavetta si Gry Kipperberg (Norvegia). Proiectul coordonat de coregraful Francesco Scavetta este inspirat de cartea „Oraşe invizibile”  a lui Italo Calvino, având ca tema fundamentala periferia, ca metafora de „a fi pe muchia lucrurilor”. Termenul periferie provine din punct de vedere etimologic din cuvântul peripheria, din limba greaca: peri „in jur” si phereia „a purta”, in mod literal având sensul de „a purta in jur”. Periferiile („mişcare rotunda, mişcare in cerc”) au ajuns sa definească o linie care, întorcându-se către sine, închide un spaţiu: o circumferinţa. Linia defineşte spaţiul intern, dar este situata la marginea sa. Trebuie sa identificam spaţiul pe care îl înconjoară, in timp ce îl conţine, devenind distanta, fiind in afara. Înţelesul dezvoltat de ceea ce definim in mod normal extremitatea unei zone sau extremitatea unui corp, limita externa a oricărei suprafeţe, marginea sau muchia, pentru un oraş sau o zona urbana. Înţelesul predominant este legat de spaţiu, dar nu din perspectiva geometrica. Nu este ca si cum am spune „un triunghi”, ci este mai degrabă o identificare a relaţiei care trebuie sa fie conectata ideii antagoniste de „centru”, fără a fi independenta de acesta. Dar cum poate traiul intr-o societate digitala sa afecteze definiţia „periferiei”? Artistii au lucrat in cadrul rezidentei cu un grup de 20 de dansatori si performeri romani.   EN   Asociatia 4Culture offered a residency to the artists of WEE Company/Francesco Scavetta and Gry Kipperberg (Norvegia) from November 3-13, 2016 at WASP – Working Art Space and Production The project, lead by the choreographer Francesco Scavetta is inspired by the book “Invisible cities” of Italo Calvino, with ground theme of the periphery as a metaphor of “being on the edge of things”. Periphery comes etymologically from the Greek word peripheria: Peri “around” and Phereia “to carry”, meaning literally “carrying around”. Peripheries (“moving round, revolving”) ended up referred to a curvy line that, coming back over itself, encloses a space: a circumference. The line, defines the internal space, but it’s situated to the edge of it. We need it to identify the space that surrounds, but while containing it, it becomes remote to it, being outside. The meaning developed into what we usually define as the outermost boundary of an area or outermost part of the body, the external boundary of any surface, the edge or outskirts, as of a city or urban area. The predominant meanings are related to space, but not of a geometrical type. It’s not like saying “a triangle”, but more identifying a relation that needs to be connected to the antagonist idea of a “centre”, and not independent from it. But how the fact of living in a digital society affects the definition of “peripheral”? The artists in residency have collaborated during their stay in Bucharest with a group of 20 Romanian dancers and performers.